Loose Parts



 

Multe dintre jucăriile puse la dispoziția copiilor arată impecabil. Sunt colorate, complexe, au o multitudine de funcții. Același lucru este valabil și pentru locurile de joacă. Găsim aici multe aparate cu un design menit să îi atragă pe copii, să creeze un mediu sigur, protejat, în care ei se pot desfășura în voie.

Despre creatorii  jucăriilor și a locuri de joacă, arhitectul și profesorul Simon Nicholson spunea prin 1970 că ei au parte de toată distracția din timpul proiectării și construcției și că ,,fură creativitatea copiilor”.  Așa să fie? Arhitect fiind, propune termenul de loose parts pentru a defini toate obiectele care nu reprezintă jucării de-a gata construite, ci, piese care pot fi lipite, adăugate, tăiate, legate, separate între ele pentru a obține un produs nou, rezultat strict din imaginația și îndemânarea copilului. (În limba română nu există încă un termen, așa că am optat pentru piese libere.)

Care sunt piesele libere?

 

 

  • capace de borcane,
  • pahare de carton,
  • piese de lemn, plastic,
  • paste,
  • pietre,
  • conuri,
  • nasturi,
  • scoici,
  • zaruri,
  • boabe de fasole etc.

 

 

 

 

Ele pot fi puse la dispoziție de către școală, aduse de către profesori sau de către copii. Sunt așezate la îndemâna copiilor, să ceară ajutorul unui adult de fiecare dată când vor să ia ceva…is not fun.  

 

Beneficiile folosirii pieselor libere:

  • stimulează creativitatea copiilor -construiesc  propriile invenții cu materialele care se îmbină, probează texturi și mărimi diferite, 
  • elaborează strategii de lucru-,,cum să facem să stea piesele drepte/în cerc/pe verticală?”
  • evaluează riscurile (ex. ,,dacă punem pietre peste conuri, o să cadă toată construcția pentru că pietrele sunt prea grele”)

 

Desigur, pentru evitarea accidentelor, materialele sunt alese cu atenție, mai ales atunci când copiii au sub 3 ani. În acest caz, se evită cele de dimensiuni mici (nasturi),  cu margini sau colțuri ascuțite sau care se pot sparge.

 

Părinți, puteți încerca asta acasă!

Loose Parts sunt așezate la îndemâna copiilor, ca să le poată lua singuri. Se recomandă doar câteva materiale pentru început. După ce s-au obișnuit cu acestea, treptat, se introduc altele, se mai înlocuiesc. Momentul de strâns al acestor materiale poate fi ușor de gestionat dacă pe rafuri există fotografii cu materialele destinate acelui loc. Evident, dacă schimbăm materialele, schimbăm fotografiile și etichetele. 

 

Rolul profesorului este, în primul rând, acela de observator în astfel de momente. Profesorul poate nota dinamicile dintre copii, preferințele lor pentru un material sau altul, dexteritatea, forța, îndemânarea, capacitatea de a lega relații, de a lucra în echipă, de a gestiona sau evita conflictele. În al doilea rând, sprijină procesul gândirii copilului prin întrebări de tipul: ,,de ce ai ales acest material” ,, ce crezi că se va întâmpla dacă …” ,,cum ai ajuns la această construcție?” ,,cum a fost colaborarea dintre voi?” ,,ce dificultăți ați întâmpinat?” etc.

Cu locurile de joacă nu este la fel de simplu, dar iată că și asta se poate, dacă avem disponibilitate și resurse (timpul și cheful adulților sunt și ele considerate resurse).