Oricine poate fi profesor, oricine poate fi elev



 

Primim și oferim educație prin mijloace și metode cuprinse în trei mari categorii:

  • Educație formală – adică cea instituțiile de învățământ, organizată, bazată pe un proces de predare-învățare-evaluare, curriculum național, oameni specializați etc. ;

 

  • Educația nonformală – aici intră toate activitățile organizate de către profesori, dar în afara limitelor clasice: excursii în afara școlii, activități inspirate de către copii și adaptate nevoilor fiecărui individ etc. Aceste activități pot fi distractive, prezente în mediul socio-cultural ca variante de petrecere a timpului liber, cu beneficii atât pentru copii, cât și pentru adulții implicați;

 

  • Educația informală – în această categorie sunt cuprinse evenimentele petrecute în afara spațiului organizat, fără implicarea oamenilor specializați în pedagogie. Practic, toate activitățile în care copilul este implicat sau pe care le observă accidental, neintenționat și care îi dezvoltă cunoștințe și abilități.

 

O să insist asupra ultimelor două, considerând că despre cea dintâi cunoaștem deja suficient, întrucât este educația prin care am trecut cu toții  prin instituțiile în care ne-am școlarizat. Despre educația nonformală și despre cea informală se vorbește foarte puțin în comparație cu importanța lor în dezvoltarea unui copil.

Educația nonformală ține cont de nevoile copilului, permite urmărirea intereselor acestuia și cuprinde activități de divertisment. Neurologii și psihologii spun că starea de bine a copilului, de curiozitate, de amuzament reprezintă baza pe care se pot așterne cu ușurință informații noi. Dacă avem un copil plictisit, obosit, nemotivat (cum găsim, de cele mai multe ori, în spațiul educației formale), învățarea se produce cu dificultate, din simplu motiv că nu există deschidere pentru așa ceva. Și dacă stăm să ne gândim puțin, parcă da, așa este și pentru adulți. Nu ai cum să reții informațiile pe care ți le spune cineva, dacă le spune pe un ton monoton, molcom, dacă ești deja plictisit și obosit. Și nici nu îți poți controla starea. Dacă, în schimb, în fața ta se derulează activități distractive, dacă ești cu prietenii într-un mediu relaxat, cald, unde simți că celor din jur le pasă de tine, sunt mai mari șansele să ai atenția îndreptată către ei, către ceea ce se discută.

            Educația informală este cea care îl formează pe copil fără intenție. Un fel de ”children see, children do”. Practic, orice tip de activitate la care este supus copilul prin simplă observare, îi poate forma acestuia păreri, deprinderi, comportamente, valori. Ceea ce este minunat, dar și riscant. De ce riscant? Pentru că orice atitutine ostilă, violentă, sarcastică, denigrantă (opresc aici lista, vă puteți imagina ce urmează) pe care copilul o observă, contribuie la dezvoltarea sa. Și părinții nu pot avea control absolut asupra acestora, dar pot conștientiza importanța contextului, importanța oamenilor din jurul lor și al copilului.

Închei prin a vă spune: implicați-vă în cât mai multe activități nonformale, oferiți-le copiilor și oferiți-vă vouă cât mai multe momente de socializare și învățare în comunitatea din care faceți parte, înconjurați-vă de oameni pe care îi considerați bune exemple, pentru că, involuntar, oricine poate fi profesor, oricine poate fi elev.