Cyber Effect-despre efectele tehnologiei asupra comportamentului uman



Sâmbăta trecută, în Aula Magna a Universității Politehnica din București, a avut loc conferința ,,The Cyber Effect”. Actorul principal al evenimentului a fost Dr. Mary Aiken, expert în psihologie cibernetică. Este autoarea volumului The Cyber Effect, declarată „cartea anului” la categoria Gândire de către Times.

Conferința a fost organizată cu ocazia  lansării cărți ,,Cyber Effect” la noi în țară. Au mai  fost prezenți, alături de Mary Aiken, și  Dr. Raluca Ioana Teleanu – Medic Șef Secție Neurologie Pediatrică – Spitalul Clinic de Copii “Dr. V. Gomoiu”, Dr. Bogdan Ion- Preşedintele Colegiului Psihologilor din Bucureşti, Mihai Laurențiu Gânj – Președinte English Kids Academy from International House Bucharest

Așadar, informațiile au venit din mai multe direcții: neurologie, psihologie, sociologie. Rămâne doar să facem apel la răbdarea și gândirea critică a fiecăruia pentru a putea extrage informațiile care i se potrivesc.

Suntem lămuriți, în primul rând, asupra expresiilor,,dependență de tehnologie” sau ,,dependență de internet”. Spune ea, acestea nu există oficial, nu le găsim în manualele de specialitate. Nu există un interval de timp pe care îl putem declara punctul de start al ,,dependenței” (folosim totuși acest cuvânt pentru a reda discuțiile ce au avut loc în sală). Nu se contorizează timpul petrecut în fața unui ecran, ci calitatea conținutului la care ai fost expus. Tehnologia este prezentă în viețile noastre și este minunat că este așa. Însă, ni se atrage atenția asupra calității mijloacelor tehnologie, aplicațiilor etc. pe care le folosim și pe care, mai ales, le lăsăm la îndemâna copiilor.

 Copilul stă în dormitor, are telefonul/laptop/tabletă cu el. Ce este în neregulă?

            ,,Tratați activitatea online a copiilor cu seriozitate. Implicați-vă în lumea lor virtuală așa cum vă implicați în viața lor reală”

Ni se propune aici un exercițiu de imaginație în care în fața blocului, copilul de 8 ani se joacă împreună cu alți trei bărbați în vârstă de  35,  55 și 40 de ani. Pe niciunul dintre aceștia trei, tu, părintele nu îi cunoști. O să permiți ca jocul să continue sau o să mergi să vezi cine sunt acești oameni, o să întrebi copilul de ce  joacă fotbal cu necunoscuți, nepotriviți ca parteneri de joacă pentru vârsta lui? Cel mai probabil, varianta a doua, consideră ea, este cea pe care ar alege-o toți părinții. Așadar, ni se recomandă comunicarea. Întreabă copilul ce jocuri joacă, cu cine, dacă sunt sau nu potrivite.

De la ce vârstă este recomandat ca un copil să aibă acces la tehnologie/internet?

 ,,Steve Jobs le limita accesul copiiilor săi la tehnologia pe care o crease.”

Cei de până la 1 și jumătate nu ar trebui să fie deloc în fața ecranelor. Apoi, până la vârsta de 6 ani, singurele momente permise sunt cele alături de adulți, la un program stabilt de aceștia, nu libera alegere a copilului. Adultul decide calitatea conținutului, care nu durează mai mult de o oră. Pentru copiii mai mari, care au propriile device-uri tehnologice, părinții sunt sfătuiți să stabilesacă un program device-free în timpul petrecut împreună. Spre exemplu, fără telefoane în timpul mesei, în timpul pregătirii cinei, și, desigur, fără telefoane în dormitor. Părinții se supun și ei acestor reguli. Nu ne putem aștepta ca ei (copiii) să respecte o regulă pe care părinții o încalcă, spune dr Aiken.

De ce să limităm timpul petrecut în fața ecranelor? Ce se poate întâmpla rău?

,,Să nu uităm de moralitate, etică și respect în spațiul virtual”

,,Multitasking-ul nu este o deprindere sănătoasă, este un mit fals”

În primul rând, scade puterea de concentrare asupra unui subiect. Spre exemplu, unele jocuri suprastimulează creierul; jucătorul trebuie să fie încontinuu într-o stare alertă, atent la fiecare sunet, schimbare de culoare sau mișcare.  Acolo nu este o atenție împărțită sănătos în mai multe direcții. Atunci când ne concentrăm asupra mai multor sarcini în același timp, nu crește capacitatea de concentrare. Este aceeași, dar împărțită în mai multe direcții. Cceea ce, contrar așteptărilor, duce la un deficit de atenție, mai ales în rândul copiilor. Este foarte posibil ca ei să nu se poată concentra la școală din cauza faptului că orice stimul din exterior le distrage atenția. Devin incababili să își ducă la bun sfârșit sarcinile din lumea reală unde orice claxon sau câine care aleargă îi poate distrage.

Apoi, programele la care au acces copiii, nu trec printr-un filtru real al decenței, al moralității. Programele nu sunt selecționate adecvat vârstei. Un copil, de orice vârstă, poate accesa conținut pornografic, violent sau poate primi sfaturi neprofesioniste despre cum să slăbească. Ceea ce, spune ea, nu este etic. Este ca și cum în fața unui bar ar apărea un copil de 10 ani care la intrare declară că are 21 și este lăsat să intre. Cam asta este verificarea din prezent, bifezi căsuța prin care declari că ești major și…asta e tot.

Un alt aspect negativ este cel al relației dintre ecrane și melatonina. Secreția de melatonină, numită și hormonul somnului, este afectată de expunerea prelungită la lumină albastră-lumina emisă de ecrane. Insuficiența, sau dereglarea somnului, aduce cu sine lipsa concentrării pe durata zilei, iar pe termen lung, deja discutăm de posibilă depresie, anxietate și multe alte afecțiuni ce au la bază un somn neconcordant cu ritmul firesc al omului.

Dna. Dr. Raluca Teleanu strage atenția asupra tipului de interacțiune la care este expus copilul. El nu răspunde în fața ecranului, nu îi este solicitat un răspuns, o reacție. În astfel e activități  nu suntem nevoiți să vorbim. Pentru un copil asta înseamnă lipsa comunicării,  obișnuița să privească spre ceva fără să răspundă. Ceea ce poate conduce la exprimări lipsite de umanitate, la imposibilitatea manifstării sau recunoașterii unor emoții. Copiii nu mai acționează din empatie, ci doar cu simpatie. Diferența periculoasă dintre empatie, sentiment uman necesar adaptării și interacționării de calitate, și simpatie,  este pusă în lumină  de Brené Brown.

 

 

Dar există aplicații de monitorizare a activității copiilor, sau variante prin care părinții pot controla accesul copiilor la anumite pagini nepotrivite.

 Și la fel de multe posibilități prin care copiii pot trece de ele. Un simplu search pe google o să vă arate, spune dr. Aiken, câte astfel de variante există.

Ce fac părinții în situația  aceasta?

,,Nu trebuie să fii om de știință ca să stabilești ce este potrivit și ce nu pentru copilul tău”

În cazul în care discutăm de adolescenți, care au propriile lor device-uri, părinții pot lua în serios și viața lor virtuală. Pot pune întrebări despre ce se mai întâmplă pe  rețelele de socializare sau despre ce jocuri mai joacă, la fel cum îi întrebă pe copii ce au făcut la școală.

Specialiștii prezenți la conferință recomandă comunicarea, încrederea în copii, în detrimentul pedepselor, sau interzicerii folosirii tehnologiei. Mai degrabă, stabiliți împreună un program de folosire al tabletei sau al telefonului, desemnați momente în care telefonul nu se folosește și respectați-le. Nu uitați puterea exemplului, nu le puteți cere copiilor să lase telefonul din mână, în timp ce voi verificați ce se întâmplă pe facebook.

Desigur, este foarte greu pentru părinți să urmărească 24h activitatea copilului și nici nu este recomandat. Dar există responsabili pentru calitatea aplicațiilor, a jocurilor etc. la care au acces copiii. Acele persoane care au putere de decizie pot fi atenționate în continuu până când se schimbă ceva. Dacă există aplicații care pot detecta starea de spirit în funcție de trăsăturile feței și pot folosi asta în scop comercial, ca să știe unde și ce reclame să plaseze, cu siguranță se pot concepe strategii prin care conținutul să fie potrivit vârstei celui care accesează. Vorbim aici de vârsta reală, nu de vârsta declarată de utilizator la intrarea pe un site.

Părinții se pot implica în schimb în viețile copiilor lor. Pot discuta cu ei despre ce înseamnă online, ce este potrivit și ce nu este potrivit pentru ei. Evitarea acestor subiecte duce la folosirea iresponsabilă, defectuaosă a mijloacelor tehnologice.

<<Fetele de 13 ani  cred că este firesc să posteze fotografii indecente pe profilul lor pentru că ,, este doar pentru prieteni” chiar dacă prietenii sunt 1000>>

Un om poate întreține relații de prietenie cu un număr de aproximativ 150 de persoane. În limita aceasta, relațiile sunt sănătoase, firești.  În condițiile în care discutăm despre 1000 de prieteni virtuali, ajungem la ceea ce se cheamă  ,,privacy paradox”. Aici pot interveni părinții, cu discuții clare despre expunere, decență și riscuri. Dr.Aiken menționează aici o interveție la care a participat pentru a opri un agresor să ajungă la o fată de 13 ani. Evident, prima lor interacțiune se petrecuse virtual și acum cei doi stabiliseră o întâlnire față în față. La 13 ani, când nu ai informații corecte, când ai acces nelimitat la conținut de proastă calitate, valorile tale despre viață se confundă cu cele prezentate virtual și te expui, inconștient unor mari pericole.

Dacă eu am permis  copilului acces nelimitat la tehnologie până acum? Ce pot face în continuare?

,,Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a se (re)adapta la mediul din care face parte.”

Se pare că situația poate fi îndreptată. Astfel, după o perioadă dificilă de tranzit spre o rutină sănătoasă, lucrurile se vor îndrepta de la sine. Copilul se poate reobișnui cu deprinderile corecte.

Pentru mulți părinți este dificil să ,,dezinstaleze” un obicei deja bine implementat. Ei bine, neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a se reobișnui . Orice obicei poate fi abandonat în favoarea altuia, chiar dacă presupune efort. Așadar, lucrurile nu sunt chiar întunecate.

Astfel de pericole se pot preveni prin discuții, prin puterea exemplului și prin stimularea gândirii critice a copilului. El trebuie să aibă un sistem de referință calitativ la care să se poată raporta, chiar și în alegerea unui joc. Pentru că sunt și multe părți bune ale tehnologiei, jocuri ce stimulează gândirea strategică sau creativitatea. Doar în urma unei educații în acest sens, tinerii pot face alegeri corecte.  

 

Dacă vreți să explorați mai mult subiectul, găsiți informații  aici și aici