Parintii despre EXPLORE 100



“Eram la inceputul lui 2012, cand Eric se apropia de varsta de 3 ani. Locuiam in Brasov, mutati din Bucuresti. 
Atunci, printr-o conjunctura minunata, am aflat de Scoala Explore 100. A fost…Love at first sight! Cui spuneam ca aceasta va fi scoala lui Eric, nu ma lua in seama. Doar, asta ar fi insemnat sa ne mutam inapoi in Bucuresti, de unde plecasem, in 2009. 
Zis si facut. Din 2016, am intrat in vesela si colorata familie Explore 100. Locul unde, in sfarsit, mi-am gasit linistea intalnind oameni care au inteles alergia lui Eric si care o trateaza cu seriozitate si carora le multumesc!
Sa mearga cu bucurie la scoala, sa-mi spuna ca Vlad, profesorul lui, “e un adult jucaus ca un copil!”, sa imi spuna ca vrea la Carturesti sa-si aleaga carti pe care sa le citeasca la scoala, sa ii placa sa isi tina un jurnal, sa invete lucruri noi prin metode atractive, fara pedepse si recompense, ci prin starnirea curiozitatii si a lucrului in echipa…si cate si mai cate, toate imi dau satisfactia unei alegeri minunate, facuta cu inima.
Visul meu implinit si norocul, sansa lui Eric de-a se dezvolta intr-un mediu sanatos, cu oameni intelegatori, frumosi, empatici si cu mintea deschisa.
Cum spunea Alfie Kohn: ” Cine vrea copii cuminti, mai bine sa-si cumpere un acvariu cu pesti tropicali.”
Iubesc “exploratorii” CU MINTE si multumesc echipei Explore 100 pentru implicarea in dezvoltarea armonioasa a exploratorilor ei!

Dana

 

 

“Baiatul nostru este la Explore 100 din grupa mare de gradinita, acum fiind deja scolar voinic. Imbratisom filozofia educatei centrata pe fericire si pe empatie promovata de Explore. Se simte liber, confortabil si merge cu placere la scoala. Aici invatarea prin joc este practica ce il ajuta sa se dezvolte armonios si echilibrat. Inteligenta emotionala i se dezvolta intr-un mediu familiar si echilibrat, cu o abordare de la egal la egal. Relatia de incredere dezvoltata cu echipa Explore ne da confortul de a sti ca baiatul nostru este la locul potrivit.”

Andrea si Tiberiu

 

 

 

“Prin analogie si eu ma intreb la ce foloseste unui om sa aiba toate cunostintele din lume daca nu este fericit? Oare nu toti ne dorim acest lucru, sa fim fericiti? De ce proiectam fericirea undeva in viitor si nu in prezent, inca din primii ani de viata si de scoala?

Ca parinte, avem permanent preocuparea de a oferi cea mai buna educatie copilului nostru.

Gresala pe care o facem este ca atunci cand ne gandim la educatie, tot timpul o asociem doar cu dezvoltarea cognitiva. La ce ne foloseste sa scoatem radacina patrata dintr-un numar daca nu stim sa scoatem ce este cel mai bun in noi?

Ceea ce reuseste Explore 100, este sa ne aminteasca ca pe langa dimensiunea cognitiva, noi mai avem si o dimensiune practica, experimentala, ne place sa testam lucruri si sa invatam din ele, o dimensiune emotionala si una sociala.

Aici Elena invata nu doar doar generalitati despre natura ci energia ei, limbajul ei, interdependenta dintre noi si natura. Aici invatam empatia fata de semenii nostri cat si fata de animale experimentand acest lucru in fiecare zi in fiecare clipa. Aici copilul invata ca oamenii sunt diferiti si ca nu trebuie sa ne comparam unii cu altii si sa ne acceptam asa cum suntem pentru ca fiecare este unic in felul lui. Aici invatam ca exista mai multe drumuri care duc in acelasi loc si nu doar unul singur iar harta este detinuta doar de invatatoare, fiecare poate gasi drumul lui.

Daca viata ar fi o paleta de culori, Explore 100 te ajuta sa le combini pe toate si sa iti desenezi tabloul propriu!”

Antigona 

 

 

 

“Am ajuns la Explore intr-un moment in care nu credeam ca vom gasi o gradinita in care sa nu se aplice “bulinute”, sa nu se eticheteze sau sa nu se compare copiii.  Cautam, mai ales, un loc unde copiii sa fie respectati si sa faca echipa cu profesorii, unde sa li se insufle respect pentru tot ce ne inconjoara si dorinta de a cunoaste, de a descoperi.

Aproape 5 ani mai tarziu – suntem tot aici! Pentru ca ni se pare ca Explore imbina toate cele de mai sus. Pentru ca fiul nostru merge cu placere in fiecare zi la scoala, pentru ca ne multumeste ca l-am dus la aceasta scoala. Pentru ca ni se pare ca intr-o lume aflata in continua schimbare, invatamantul trebuie sa pregateasca oameni care sa se adapteze, care sa invete “sa invete”, care sa invete sa le pese. Sa le pese de ceilalti oameni , de animale, de natura!

In plus, copiii asociaza scoala cu atitudinea pozitiva care ii inconjoara la Explore si ne bucuram ca nu avem parte de drame legate de volumul temelor, de notele proprii sau de notele colegilor, de teste si de premii. Astfel castigam timp…timp sa fim curiosi, timp sa ne punem intrebari si sa gandim, timp sa admiram copacii si soarele si frunzele si vantul, timp sa descoperim, timp sa asociem cunostintele si sa le sedimentam, timp sa ne bucuram si sa traim!

Cred ca daca faci lucrurile in acelasi fel o perioada lunga de timp – nu te poti astepta la un alt rezultat. Indraznim asadar sa credem ca lucrurile trebuie facute “altfel” si asta inseamna pentru noi Explore: “altfel”. Altfel de profesori, altfel de abordare, altfel de atmosfera, altfel de atitudine fata de invatare, altfel de experienta de viata”.

Iulia 

 

 

 

“Salut! Ma cheama Marian si sunt anxios.” Nu mai stiu daca am inceput sa fiu anxios in copilarie, la vederea catalogului care intra pe usa clasei. Sau la auzul expresiei “maine dati lucrare”. Dar, cu siguranta, scoala a fost mereu acolo, in topul anxietatilor mele. Culmea este ca am fost (mai) mereu printre elevii considerati buni la invatatura. Si totusi, imi pot aminti si astazi foarte bine momentele de la scoala in care asteptam cu inima in gat inceperea orei.

Din pacate, sistemul de educatie in care am fost format s-a intrebat mereu doar CE ar trebui sa invat si aproape deloc DE CE mi-as dori sa o fac. A fost preocupat mereu de CE fel de om al muncii e necesar in economie si societatea si niciodata la CE fel de om as dori eu sa devin. A construit examene si teste pentru a afla CE nu stiu, fara sa aiba curajul sa ma intrebe veodata DE CE nu stiu acele lucruri.

Douazeci de ani mai tarziu, am ajuns la concluzia ca sistemul nu doar ca si-a dat raspunsuri gresite la toate aceste intrebari, dar a reusit in mod perfid sa le si implanteze in mintile noastre, lasand aceste intrebari fara sens sa se nasca acum, din nou, in noi, in timp ce ne privim copiii.

Am intrat in clasa intai in 1985. Si scoala nu m-a pregatit pentru viitor. Pentru ca viitorul anului 2000 era de neimaginat pentru scoala anului 1985. Azi simt mai mult ca oricand ca nici noi nu stim cum va arata lumea in care vor trai, ca adulti, copiii nostri. Suntem poate la 10 ani distanta de primul sistem informatic constient si tot la 10 ani distanta de proceduri medicale prin care ne vom edita codul ADN eliminand astfel riscuri de cancer, boli cardiace si Alzheimer. Si daca nu stim cum va arata lumea in care ei vor trai, atunci in ce fel ii putem pregati pentru aceasta?

Cred ca trebuie sa ne intrebam mai putin ce informatii i-ar putea fi folositoare copilui maine si mai mult cum sa invatam copilul sa-si gaseasca singur acele informatii cand va veni vremea sa aiba nevoie de ele.  Cred ca ar trebui sa renuntam sa ne intrebam daca isi va gasi un job bun in viitor si mai mult cum ar putea sa creeze el o suta de joburi noi. Nu cum se va incadra in economia de maine ci cum va putea sa o transforme in moduri pe care acum nici nu le banuim. Dar pentru ca toate acestea sa se intample, inainte sa ne punem intrebarile legate de ce anume invata copiii nostri la scoala trebuie sa ne intrebam cum anume se simt copiii nostri la scoala.

Cred ca principalul dar pe care scoala il poate oferi copilului este dragostea de a descoperi lucruri noi. Iar curiozitate si pasiunea nu rodesc niciodata pe un taram dominat de sabloane, termene, lucrari de control si… anxietati.

Marian 

 

 

 

“De 6 ani noi am ales sa ne stim copilul FERICIT .

Calatoria noastra a inceput undeva in toamna anului 2011, in momentul in care Universul primise ca tema sa ne daruiasca un loc pe care sa-l putem numi si simti „acasa” pentru copilul nostru, Rose Maria, care nu depasise cu mult varsta de 2 ani, asadar, aveam nevoie de o a doua familie, de iubire, de suflete deschise si brate primitoare. Cum pe vremea aceea nu deschisesem ochii spre lumea fotografiei si aveam sanse mari sa pierd astfel anii de-nceput, primul cadou imens primit de la Andrada Militaru au fost pozele copilariei lui Rose, precum si virusul fotografiei, fapt pentru care din toata inima incerc sa nu ratez nicio ocazie pentru a darui poze oricarui copil din comunitatea noastra, iar daca as face acest lucru toata viata, tot nu as putea egala ceea ce am primit pana acum si mai ales valoarea darului primit. Daca in anii gradinitei ne-au fascinat sarbatorile petrecute in cadrul familiei Explore 100, picnic-urile in parcul Mogosoaia, serbarile de Craciun de la Palatul Stirbei, vizitele in locuri precum Acacia Village, serbarea de absolvire a gradinitei intr-o poveste greu de egalat, odata cu trecerea in ciclul primar am inceput sa culegem si „performante”. Desigur, despre „performante” fusese vorba si pana atunci, insa din alt unghi, caci in anii gradinitei ne-a bucurat sufletul sa ne vedem copilul crescand intre oameni frumosi, echilibrati, adunand valori umane si dorindu-si sa nu fie weekend, sa treaca mai repede sarbatorile si sa ajunga la scoala, de unde sa plece cat mai tarziu, noi fiind renumite pentru bucuria de a „stinge lumina” in gradi, nu insa si pentru sosirile la prima ora, insa am apreciat mereu rabdarea si intelegerea pentru programul nostru „nematinal”, din care nu cred ca vom reusi sa iesim nici in anii ce vor urma, deci inca un motiv sa nu ne putem incadra in niciun alt mediu, decat mediul Explore 100. Despre cei aproape 3 ani de scoala scursi pana in acest moment, noi nu avem decat un cuvant prin care ii putem defini si anume cel trimis initial catre Univers sub forma de dorinta: „fericire”. Desigur, orice om responsabil doreste ca acest cuvant de baza sa fie accesorizat cu : responsabilitate, incredere, stima de sine, moralitate, buna credinta, constiinciozitate, studiu-studiu- si-iar-studiu… Iar in cazul nostru, aceste valori au fost cultivate in egala masura, mai exact au fost plantate in spiritul copilului in dozele corespunzatoare, iar anii care vor urma, vor ajuta ca aceste valori sa creasca si sa se dezvolte. Iubim orele de arta, ne este drag sa primim ca teme pentru acasa sa vopsim tricouri cu clor, ni se potrivesc manusa orele de actorie, de spaniola, de engleza, Rose citeste si scrie cu drag, povesteste cu dragoste pentru lectura, cauta scrierea caligrafica de placere, descopera regulile matematice din curiozitate, mergem cu drag la cursurile de la Senecafe Anticafe, unde se simte un copil universal, fara sa cunoasca vreo bariera de comunicare. Multe ar mai fi de spus din cele traite si simtite de noi in familia Explore 100, va asteptam cu drag, pe cei care va regasiti in acest mod de viata, sa ne fiti alaturi si sa ne bucuram impreuna ca exista locuri pentru visele fiecaruia.

Cu tot dragul, o mama de copil fericit, a voastra Oana!